La strada care-a rasarit e-o cale atat de lunga
Banuiesc ca nu este roman care sa nu stie poezia lui Eminescu: La strada care-a rasarit e-o cale atat de lunga, ca mii de ore mi-au trebuit sa ajung de la Galati la Iasi. Da ati vazut bine, scrie strada si nu autostrada, caci aia a fost asta vara, acum vorbesc de luna noiembrie, ziua 13 – acum imi dau seama, ghinion curat, oare de ce-am plecat de acasa? Am trecut cu bacul Dunarea si zic eu, de ce sa nu pun eu GPS-ul pana la Iasi, sa nu mai merg dupa amintiri!
La strada care-a rasarit e-o cale atat de lunga ca mii de ore am facut, ca sa-mi ajunga!
Va ziceam de Autostrada ce leaga Deva de Sibiu, anul asta a fost ceva mai scurta ca anul trecut, pentru ca evidcent se lucreaza, se mai surpa si pana la urma suntem in Romania. Asta este de fapt cu adevarat Calea Natiei, despre care va zicem noi atat de des. Dar acum vorbim de strada, adica soseaua aia nationala pentru care platim taxa de drum. Ma credeti ca am mers ca melcul? Am facut eu trei ore de la Constanta la Galati, dar camd sa ies din orasul de pe Dunare, am pus GPS-ul. Mare greseala, am vazut eu ca o iau pe un drum necunoscut, dar credeam ca o fi cel mai scurt. Aiurea!
Am mers prin Galati pe o strada cu sens unic – al doilea se repara, bara la bara. Apoi au inceput gropile! GPS-ul arata 2 ore si 33 de minute! Aiurea, gropi si mai incolo si mai multe gropi! Abia am ajuns cu greu pana aproape de Crasna, cand am zis ca mi se rupe masina in doua! Deci calea asta e asa de lunga, ca mai bine sa nu-ti mai treaca prin cap sa mergi pe ea. Ce e drept, nu e circulata, esti singur cuc pe strada!
