Pana unde poate merge imaginatia romanului
Azi cautam date despre Ion Iliescu, cel care este autorul cel putin moral al decesului colegului meu de camera si facultate in 1989. Nu pot sa spun ce mirat am fost ca inca mai este online un site care anunta in 2013 ca Ion Iliescu a murit. Nu ma credeti? Cititi aici => pdsrnews.wordpress.com si vedeti ce le mai trece unora prin cap sub acoperirea unui blog free. Culmea este ca cele doua articole sunt scrise pe un ton care nu are nimic de a face cu ironia si pamfletul. Cam asta lasa in urma Ion Iliuescu, multa ura si durere, iar faptul ca nu vor sa ne spuna deschis ce si cum a fost in 1989 este o greseala.
Eu unul stiu ce am trait si vazut in acele zile, nu sunt naiv sa cred ca desi Ion Iliescu juca turca cu sotii Ceausescu era un dizident, ca desi a ordonat sa se traga in noi dupa 22 decembrie, e un sfant. Cinismul cu care ne priveste Ion Iliescu in ochi este de multe ori mai mare ca a lui Stalin sau Hitler. Ei macar aveau un ideal, oricat de neomenesc era acel ideal. Ion Iliescu nu are nimic, a creat un monstru – PSD-ul – iar asta e mostenirea care ne va ucide in continuare atat tara cat si pe noi, ca oameni liberi. Fiu de comunist si tata [ nu o luati la propriu ] de comunisti, in fiecare an ma obliga sa retraiesc ororile revolutiei. Ma bucur ca traieste, si ii doresc sa treaca de 130 de ani, poate asa vom avea timp sa-l judecam pentru ce ne-a facut in primii ani de dupa 1989. La fel ca si fiul sau adoptiv – Victor Ponta – ne-a luat de prosti, a candidat de 3 ori la presedentie [ mai tineti minte cum ne convingea ca primul mandat nu se pune? ], iar faptul ca est einca nepedepsit, ma doare! Pe tine nu te doare?
